October 04, 2007

Inceput de toamna

Am sosit cu un manunchi de ganduri aburinde. Vioiciunea din tara nordica s'a risipit pe drumul dintre mari. My daily thougts a fost doar un miraj! Acu's intors in patria mama sa imi astup radacinile, sa trag din praf, seva vietii. Dupa o zabovire mai indelunga pe strazile Cracoviei, intoarcerea pe plaiurile noastre mi'a amortit dorinta de a ma lasa in voia sortii. Tot ce ar putea sa te inspire aici, e cerul laptos, spuzit de stele, aromele de toamna, nuantele ce'au impodobit pomii, apusul violet... A fost un mic delir! Catre prieteni imi port gandurile, chiar daca le astern mai greu! Prietenia e doar un fel de a spune: - Pe maine! cu aceeasi speranta cu care oamenii proslavesc Soarele, dupa o eclipsa. Pe cat de simplu suna, pe atat de amagitoare e ideea. Numara'ti pe degete prietenii de suflet si daca ai nevoie de mana unui prieten, sa mai adaugi doi, atunci te minti cu pasiune. Clipa asta s'a dus! Am pofta de ceva imaculat, de un pixel fraged care sa devina negru, un fir dintr'un caracter, o pietricica in oceanul comunicarii. Da! Inca un delir la ceas de seara. Valtoarea vietii ne arunca'n diferite ipostaze, piese ale unui teatru prea popular sa fie ingaduitor cu esecurile. Trebuie sa aplauzi si sa fii aplaudat! Printre aceaste mizerii se zbate prietenia.
Cu ideea asta m'am nascut azi, pe la 08:34, cu ochii incetosati de somn. As fi vrut sa mai lenevesc o tara, sa'mi scarman perna si s'adorm la loc. Ce viata! ai zice, gandindu'te ca esti la servici de pe la 07:30. Imi pare rau! dar dimineata, ne nastem diferiti, ca in prima zi! Doar ochii ne raman aceeasi!
Sunt cam inghesuit de viermuiala vietii, de gandul ca as fi batran, de ceea ce cu mare sarguinta imi cer de ceva vreme incoace. Am fost gonit din Tara Vrancei, impins in fata vietii de zi cu zi. Motive nu sunt multe, puerile in cea mai mare parte, legate de orgolii care ard de nerozie! Asta sa le fie lumina pana ce vor sfarsi, acolo unde le este locul. Pana si ursul a fost pacalit de vulpe! Asta ca o ironie!

Fiecare zi are inceputul ei, putina roua, clabuci pe fata, un ranjet adormit in fata oglinzii, un cer negru paclos, sau un soare incantator; un nou drum spre intuneric! In principiu n'am inteles de ce tre sa fim toti adunati aici? La ora asta, cu ochii atintiti asupra pixelilor, cu un altfel de zambet, cu pofta de o bere sau cu un chef nebun de munte!!! Io bat la taste, lenes, privind in ochi pe toti cei care citesc, cu o unda de plictis. Nu e cu suparare!

Am vrut sa'mi intitulez micutul blog... my life after Krakow... da' mi s'a parut cam deprimant! Este adevarat ca e total diferita fata de cum mi'am imaginat'o, in serile cu luna plina. E un moment potrivit sa'ti dai seama cat de mic esti, in comparatie cu ce se invarte in jurul tau. I'am zis in final My life, sa se ascunda mai bine in ochii tai, in mintea ta, in degetele tale! Asadar, viata mea e si viata ta!

No comments: