Iar n'a venit...

... cu cata melancolie am privit frunzele ruginii; cu cat dor de Alifantis si de’o cana de vin fiert cu scortisoara n'am indurat frigul din camera; cu cata speranta am asteptat toamna sa ma imbrobodeasca cu haine calduroase si cu parfumul ei… A fost cam scurta pledoaria toamnei! Ferice de zambetele uitate in coltul gurii, cu friguroasa pornire a cumatrii Iarna o sa ramanem cu ele proaspete pana in dimineata primaverii! Bat’o vina de neostoita!

... ceas de toamna

Acu’ un timp am fost la ghebe prin padurile Buciumenilor, undeva in judetul Galati. Indiferenta a facut ca imortalizarea momentului sa fie amanata pentru anul urmator… ce ridicol! Acumulatorii au dus imprevizibilul!

Padurea e frumoasa, rara, tanara si indurerata! Ploua vesel cu frunze, prin frunze, peste frunze… un alt pretext al toamnei sa’ti umple inima de liniste. M’am lasat dus in voie, cu ochii dupa ciuperci dar cu sufletul in zbor, dand roata padurii. Uiti de tot ce ti se pare urat; zgomotul pasilor te fascineaza atat de mult incat ti’e teama sa te opresti, sa sfarsesti brusc sentimentul de implinire. Tei, carpeni, stejari, fagi razleti, paltini, toti infratiti in hora mistica a toamnei.

Mirosul de fum, surprins in adiere, a rastalmacit povestea trista a codrilor de aici. O cicatrice adanca le spinteca miezul. Stransura proaspata de crengi si busteni imprastie mireasma sevei. Carutasii robotesc sprinteni cu o tigara zvarlita maiestos in coltul gurii. Un colt incarcat! Blandetea a sfarsit in scrasnet de masele si vorbe infierate... impartasite in gand cu resemnare!

Tot pasind atent la fiecare frunza am descoperit pete albe, prafuite, semn ca ale noastre ciuperci si’au implinit destinul. Am sosit tarziu, pana si cele mici erau scortoase, uscate, fainoase. Din zbor in zbor am revenit in preajma fumului si’a rotilor de care, cu o mana de ciuperci si ochii plini...

Adevar

A ramas in urma padurea, infiorata de vocea suieratoare a iernii. Sufletul meu da roata si acum codrilor galbeni, dezgoliti pana la scoarta cenusie. Ajuns acasa, am cautat rabdator nuantele rosiatice ale frunzelor de pere... speram sa regizez o imagine de toamna! Frunze d’ale buciumenilor si’un pic de ruginiu d’acasa. Astept infrigurat rosul din peri! Vopselurile din tabloul toamnei, au disparut prematur, intinse de dorurile iernii la coltul casei.

Acuarele magice

Soborul de nori, biciuirea din toiul zilei, racoare ce iti patrunde pana in oase, te baga in casa langa soba sau te aduce fara voie in fata pixelilor imaculati. Ah! de aici abia ma misc… rasfoiesc netul ca pe o savanta enciclopedie in cautarea magicului de zi cu zi!! O slujba, o conversatie placuta, un fapt divers intrigant, un strigat pe care l’ai putea auzi. Aici, in lumea digitala, toamna nu’si face simtita prezenta.

Iar n’a venit...