Inarmat cu o lopatica, pe coada careia cineva a cioplit cateva litere ce incropesc un cuvant fara sens, scormonesc prin gunoaiele unei zile de octombrie. Un mic Sisif zdrobit de prea Marele, rostogolit peste el. Cu fiecare rasucire ma apropii de locul in care am sa’mi infig cu incrancenare degetele pentru a ramane acolo un timp nedeterminat. Cu alte cuvinte fac tumbe si ma arunc din balta in balta cu gandul ca am sa fiu un bufon experimentat care sa te amuze chiar si in momentul in care incremeneste. Asa incremenit, cu degetele infipte in gunoaie, tre sa fiu tare atipic cu aceasta vanzoleala careia cu greu ii faceti fata. Incerc sa intru in cercul oamenilor ocupati de dimineata pana seara pentru un buzunar plin cu bani si un gand de viata mai putin... imi cer scuze daca ating dureroasa masea de minte care sparge gingia cu naduf! Cu si fara ea o sa va simtiti la fel de impliniti... sau nu.
Cu o urma de cer in suflet m’am agatat de ultima frunza a unui arbore ce sta sa cada sub trufia vantului. Vantul vietii razbate in cele mai ascunse unghere, vajiind si spulberand spuza de praf stelar. Rafale scurte, biciuitoare m’au trantit sa incoltesc aici c’o lopatica in mana. Am scris pe’o foaie imaginara povestea mea de pana acum, rezumata la cateva rubrici standard, fara semnificatie in ochii unui visator idealist. Eticheta unui nou brand pus pe taraba, in piata sferelor inalte mi s’a lipit de frunte batjocoritor, ca o iluzie, ca am picat tocmai d’acolo.
Am rasfoit astazi cu o dorinta arzatoare de a spune cuiva ca simt ca as putea fi, ca as putea face, numeroase pagini desprinse din, se pare, nesfarsita carte a lumilor deschise in care ai sa existi cu sau fara voie. Cand lovesc cu lopatica tastele astea din care sar cuvinte amestecate’n propozitii, putin nisip si un gand ca as fi la fel ca tine, inteleg sensul echivoc al cuvantului incoltit.
Imi dau seama ca fagul falnic pe care l’am mangaiat cu pasiunea copilariei, cand imi doream sa fiu la fel, a ajuns scaunul pe care iti odihnesti oasele dupa o crunta zi de munca sau patutul in care puiul tau doarme visandu’si mama langa el, sau manerul uneltei cu care inca sap in mormanul de gunoaie. Am ajuns aici incoltit de dorinta de a avea o slujba, un buzunar cu ceva maruntis si un gand de viata mai putin, ucigand astfel pasiunea cultivarii timpului.
Astazi am petrecut ziua printre cadavre hardware cautand o idee despre ceea ce as vrea sa fac in ceea ce am ales sa fac. Oameni implicati in lupta „insight customer”ilor, scoliti in ale „brand”ului mister si’ale utilizari dorintii tale de a avea diverse lucruri fara sens isi plaseaza cu dezinvolt opinia pe diverse medii... media. E incitant sa te joci cu astfel de lucruri, bineinteles cu profesionalism si responsabilitate. Cineva iti recomanda 10 pasi pe care sa’i faci ca sa intri in dansul adverising’ului. Maine poimaine o sa vedem intr’o librarie o carte „Advertising for stupids” sau „How to be a brand maker”... whatever! In advertising se intra pe usa din... dos, asta daca esti pregatit sa te majesti sau sa lucrezi cu lopatica. Mi’am lustruit si io lopatica... just in case!
Sper sa ajung sa o folosesc mai mult decat pentru a arunca in vant cenusa zilelor ce se sfarama fir cu fir. De unde pasiune pentru aceasta „lopatica”!!! E la moda, e in mana ta, o purtam cu atata naturalete incat nici nu ne dam seama de prezenta ei... hai enerveaza’te si izbeste’o de taste sau de tampla, arunca’ti putin praf in ochi si spune’ti ca e o prostie. N’as indrazni sa’mi folosesc propria lopatica sa te scot din gropitza ta... ar fi inutil, te’ai inradacinat in acel loc din inertie... niciun arbore nu pleaca din locul lui, decat retezat sau cu o intreaga lume alaturi.
Depinde de noi sa dezgropam doar nesfarsita speranta ca intr’o zi vom cultiva timpul cu aceeasi dexteritate cu care manuim vestita lopatica. Din adolescenta am inteles ca a fi ridicol inseamna mai mult decat sa dezvolti conceptul de lopatica, e un mod de viata.
No comments:
Post a Comment