Picaturi

29 Septembrie - 1 Octombrie

Am ajuns la capatul unui ghem de ata, desirat pas cu pas prin labirintul existential. Un nod iti prelungeste calvarul catre urmatorul capat. Ce bine e sa atarni de un fir de ata cu un capat ce poate fi legat de un alt capat. Nu suntem noi sacul peticit dar nici firul de matase!

Un gand de octombrie! Nu simti nici parfumul gutuilor, nici mirosul de must fiert in buduroaie, simti doar cerul cazand greu pe umeri si presiunea asupra tamplelor. Cenusiu versus cenusie!

Cu cateva saptamani in urma alergam pe strazile orasului natal, in cautarea copilariei si a vremurilor invechite. Cu fiecare poticnire simteam cum mi se face dor. Dor de mine si de cele devenite amintiri! Ca acum! Ieri acolo, acum aici!

Orasul s’a umplut de viata omeneasca, in orice colt e ceva nou. Se asterne un strai trendy cu parfum european. Gondola s'a catarat pe piciorul muntelui , centrul infloreste , imprejurimile sunt inghitite de multimea navalitoare... schimbarea se vede cu ochiul liber!

Turnul lui Stefan, Piatra Neamt

N'am pierdut vremea depanand amintiri... am luat toamna de brat s'am pornit sa'i admiram opera.

Covor de frunze galben-aurii! Pe cararea ingusta s’a asternut toamna maiastra. Mana nevazuta a zorilor de toamna mangaie muntii; imbratisati de nori se pierd in amorteala vremii. Nuante aramii poleiesc padurea. De la auriu spre roaiatic la verdele batut al molizilor vesnici. As fi ramas ca un gand uitat prin frunzele plutitoare, leganat usor pe’o melodie fluierata printre ramuri. Dansul culorilor de toamna! Ce’ar sa fie doar cantecul padurii si’un cer albastru scanteietor.

Picaturi de toamna

Ar fi ceva, mai mult decat o nebunie! Ce ganduri poti sa ai cand lasi pasii sa calce mii de frunze jertfite’n zorile cu roua! Am rascolit prin ceata cararile stiute, cu semne albastre lipite de copaci. Nu am vazut nimic din ce’am sperat sa adun in suflet. Cetina de molid si stanci sleite de putere! Vine o vreme cand fiecare piatra se intoarce’n pamant. Stranie chemare! sau doar renastere.

... versuri!

Ceahlaul a ramas la fel de mandru si patimas. Poarta insa rani proaspete, sangerande, taiate adanc de pasii nostrii... ai tuturor. Nimic nu iarta omul hatru, fara inima pierduta printre muntii. Nici omul Domnului nu iarta lucrarea sa! Au zidit casa noua si’au sfaramat un fir de munte, pentru oaspeti. Mizeriile noastre nu se ascund! Ne’arata cu degetul.

Un fel de rugaciune

Mi’a fost tare dor sa’i urc cararile. Ceahlaul a ramas in inima mea mai proaspat decat momentul ce’a trecut. A devenit un obicei placut, revederea din fiecare an. O tura scurta si sprintena cu oameni dragi in preajma. Cabana Dochia parea pustie. Turisti stingheri au sosit pe rand... puteai sa citesti pe fata lor satisfactia de a pasi prin acel mic sanctuar turistic.

Am gustat din ceaiul cu aroma de rom. Cate amintiri se intorc si pleaca in acest moment. Din pacate nu sunt foarte multe schimbari aici. Desi are statut de Parc National, Ceahlaul are nevoie de o mana indemanatica si putina pasiune. Sunt cateva probleme care amintesc de inconsecventa celor alesi, realesi, culesi... whatever! Constructia unei mici pensiuni in preajma schitului a fost facuta ilegal... pe deasupra, cei de aici au fost felicitati de noul Patriarh! Sa ma ierte Bunul Dumnezeu dar noi am inventat legi care se aplica oricui, pana si oamenilor ce il slujesc. Este adevarat ca muntele a fost al calugarilor asceti dar acum e vorba de afaceri. Orice manastire are un mic paradis pentru gazduirea enoriasilor. In fine! blasfemie curata...

O alta mazgalitura care intregeste imaginea de ansamblu a problemelor de aici sunt taierile de arbori, pe cat de legale pe atat de neaprobate... ilegale. Consiliul stiintific al parcului s'a sesizat la timp dar inutil. Obiceiurile nu se schimba intr'o mie de ani... de ce s'ar schimba acum. Pana nu o sa apara acea "Directie Independenta" a Parcurilor si Ariilor protejate nu o sa se schimbe nimic. Principiul e simplu... eu te'am facut, eu te exploatez! S'a tras un semnal de alarma si e bine... sper sa nu fi fost determinat de prezenta unui membru WWF in acest consiliu stiintific. Cazuri similare se mai cunosc... Piatra Craiului, Bucegi! Administratiile parcurilor sunt formale dar pe banii nostri.

Si mai e ceva! Nimic din ce a fost turistic nu pare sa mai fie turistic. Un exemplu local este fosta cabana Izvorul Muntelui, acum, un complex turistic. Nu poti sa ai o conversatie placuta sau sa petreci zorile cu un ceai si un sandvis din rucsac... s'au dus vremurile alea! Daca este inchiriat nu ai acces la nimic. Unde sunt cabanele pentru turisti?! pentru cei care nu'si permit sa inchirieze un intreg complex sau pentru cei care sunt in trecere...

Amuzant a fost ranger'ul de la intrare. Ne'a servit bilete de studenti cu gandul la un ceai cu mai mult rom... sau un rom cu putin ceai. Foarte dibaci! Timpul a fost scurt si am preferat ceva usor... Lutul Rosu la urcus si Jgheabul cu Hotar la coborare. Traseele astea si'au sapat singure groapa prin accesibilitate. Ma bucur insa ca pantofarii prefera rutele astea. E o mica sansa de refacere pentru celelalte. Marcajul a fost refacut in totalitate, pana si scurtaturile au fost incluse in ruta. Au aparut si amenajari pentru deseuri. E trist ca inca nu toti stim ce sa facem cu ele. Imi amintesc de recenta stire despre colectarea selectiva a deseurilor menajere, in cartierele bucurestene. Oamenii vor recompense pentru astfel de eforturi! Ce sa zic, nesfarsita si fascinanta lume a romanilor. De aceea, nu ma mira ca in jurul cosurilor de gunoi din Ceahlau sunt numai mizerii. Se cere probabil un mic panou care sa indice discret modul de utilizare al acestora. Dar recomand atentie... poti atinge mandria romanasului de rand!

Da! am lasat putin visarea. E minunat! sa treci de la gesturi la cuvinte, de la cuvinte la propozitii, fraze... acum se pare ca a ramas doar jocul.