8 Noiembrie 2007
Asa s’a numit pelicula, care a distrat prin neinteles. Ridicol sau doar productie germana. Intriga s’a tesut ,ca intr’un moment cand prin minte iti trec tot felul de ganduri satelit, ce se rotesc in jurul aceleiasi idei. Un sot care isi inseala sotia cu o necunoscuta, cunoscuta intr’un sejur de pregatire, departe, intr’un orasel de pe langa Berlin. Tanarul, inca sub influenta ultimului caz la care a participat, ca pompier, isi pierde simturile printre pahare si melodii dansante. Dupa ce regizoarea penduleaza ca un ceas cu cuc intre scene pasionale, create de sot cu sotia si ulterior, cu amanta, sau invers, el, binevoieste a se sinucide in modul cel mai stupid posibil. Dupa eveniment, o gasca de copii, sectioneaza momentul prin prisma varstei lor, oferindu’ti rezumatul povestirii. Cat de departe poti merge cu prostia?! Inca nu am inteles titlul. Scenele amuzante, nu au depasit cotidianul. Clisee intalnite in atmosfera de cuplu, au fost nedelicat reliefate prin comicul de situatie. Momentele intime sunt frumos reprezentate, actorii apropiindu’se foarte mult de intensitatea unei situatii reale. Dar, nu am regasit dorul?! Poate viziunea mea asupra dorului, e diferita de cea insinuata de regizoare. Cautarile interioare, intre doua femei de care esti constient indragostit, nu fac decat sa te arunce spre cea mai penibila alegere, sinuciderea. Foarte subtil, dorul este dezgolit de toata esenta sa. Se ofera sinuciderea, ca o cale de ostoire a dorului sau cale de reintregire a familiei. Sotul supravietuieste, ramanand, alaturi de sotia sa.
Pana la urma, daca iti tragi un glont in cap, pierzi finalul istoriei, devenind chiar tu un subiect de stiri, de neinteles.
Tot ieri, am fost la un alt interviu pentru o pozitie de operator telefonic, pentru o firma anexa, ce pregatea un proiect Orange. Dezamagire totala! Domnisoara care ne’a introdus in peisaj, foarte frumoasa de altfel, a avut si darul de a arunca totul in aer. Un mod superficial de a intervieva si o multumire suspecta, pentru prezenta noastra acolo. Dupa un test hilar, care mi’a readus emotiile unui examen, a urmat o discutie libera, cu toti cei implicati, anagajator si posibili angajati.
Pachetul salarial a cam starnit panica. Jobul este unul care’ti testeaza rabdarea si iti struneste nervii. E perfecta pentru un student, care doreste sa bea mai multe bauturi energizante intr’un pub din regie. Opt masline puse pe ata, nu te fac decat sa poftesti la mai mult. Program fix, fara week enduri, full time, part time, whatever, bataie de joc! Ineditul a venit din intalnirea cu un fost student, care m’a abordat foarte prietenos, cu apelativul – Ce faci mai?! Super tare!
Din pacate trebuie sa’mi refuz placerea de a ghida acea categorie a oamenilor, care apeleaza la serviciul relatii clienti, pentru orice fleac. O placere prea ieftina pentru un Job Hunting. Ulterior am fost apelat, ca un candidat ok pentru trainingul full time. Am refuzat sec. N’am pierdut decat inceputul unui sfarsit.
A short version! I have seen a german movie at The Days of German Movies. It’s called the Sehnsucht. I am making a short description.
Pana la urma, daca iti tragi un glont in cap, pierzi finalul istoriei, devenind chiar tu un subiect de stiri, de neinteles.
Tot ieri, am fost la un alt interviu pentru o pozitie de operator telefonic, pentru o firma anexa, ce pregatea un proiect Orange. Dezamagire totala! Domnisoara care ne’a introdus in peisaj, foarte frumoasa de altfel, a avut si darul de a arunca totul in aer. Un mod superficial de a intervieva si o multumire suspecta, pentru prezenta noastra acolo. Dupa un test hilar, care mi’a readus emotiile unui examen, a urmat o discutie libera, cu toti cei implicati, anagajator si posibili angajati.
Pachetul salarial a cam starnit panica. Jobul este unul care’ti testeaza rabdarea si iti struneste nervii. E perfecta pentru un student, care doreste sa bea mai multe bauturi energizante intr’un pub din regie. Opt masline puse pe ata, nu te fac decat sa poftesti la mai mult. Program fix, fara week enduri, full time, part time, whatever, bataie de joc! Ineditul a venit din intalnirea cu un fost student, care m’a abordat foarte prietenos, cu apelativul – Ce faci mai?! Super tare!
Din pacate trebuie sa’mi refuz placerea de a ghida acea categorie a oamenilor, care apeleaza la serviciul relatii clienti, pentru orice fleac. O placere prea ieftina pentru un Job Hunting. Ulterior am fost apelat, ca un candidat ok pentru trainingul full time. Am refuzat sec. N’am pierdut decat inceputul unui sfarsit.
A short version! I have seen a german movie at The Days of German Movies. It’s called the Sehnsucht. I am making a short description.
Quite unbelievable how you can define the feeling of „missing” or longing. Running between two women, a wife and a second one, under unforgivable circumstances, it is ending with a great choice - suicide. How can you call that, Sehnsucht?! The scenes are funny and very intense. It’s like cutting the crap; there are moments when from a scene of making love you are passed suddenly, in the middle of the forest. Beyond, whatever I have just said, I have to recognize that it was subtle. It’s not about suicide for love, it’s about suicide for being reborn. The reason that the kids, from the end scenes, are making funny of this history, of the guy that tried to die for Sehnsucht, it is because, the idea of falling in such situation is free for everybody.
By the way, it’s the only one from 8 movies that I was able to see. Busy schedule!
Before going at the movie, I had an interview for a call operator position. I can’t say how unprofessional it was. No comment! I will move on with job hunting. I am still positive!
Before going at the movie, I had an interview for a call operator position. I can’t say how unprofessional it was. No comment! I will move on with job hunting. I am still positive!
1 comment:
Setul de umilinte e pentru toti..job hunting or not..trebuie sa le iei ca pe experiente si pregatiri...nimic nu e intamplator.Iar de filme...cred ca e goana de a face filme artistice cu orice pret..ca doar e tagma europenilor! nu e arta, e frustrare spre schizofrenie..vezi 'El camino del inglesis' in regia lui Banderas :)
Post a Comment