Indiferent ce catedra ar organiza evenimentul, problemele de fond sunt identice. Cateva sectiuni imprastiate prin toate salile facultatii si graba enervanta de a finaliza la timp, pentru concluzii si gustarea de dupa. Pana acum cativa ani era o minune daca aveai un ppt, acum se apreciaza utilizarea tehnicilor de ultima ora si folosirea imaginilor satelitare. O manifestare prea colorata pentru un subiect alb-negru. Anul acesta, concluziile au fost ridicol de hilare. Multi tineri, foarte multi tineri, cu dorinta de afirmare. Ii asteptam si le multumim! Whatsoever!
Ignorand ce am scris pana acum, imaginati’va un moment cu pretentie stiintifica, in care oamenii isi expun ideile intr’un mod decent, cu daruirea cu care si’ar povesti viata. Continuati cu un alt moment, in care vizualizati sala plina, cu oameni care sorb, se hranesc cu cele impartasite. Trageti aer in piept si prelungiti delirul, fara a va gandi ca unul dintre moderatori o sa va roage sa treceti la concluzii, spunandu’va ca ceea ce prezentati este intr’adevar iesit din comun, de o extrema originalitate. Ati finalizat aceasta succesiune de momente si aveti satisfactia ca totul s’a terminat rezonabil. Intrebarile au fost pertinente si raspunsurile pe masura asteptarilor. Ce sa zic! e un vis frumos.
Lucrurile nu stau chiar asa. Oamenii se grabesc sa se incrie la aceasta sesiune impinsi de diverse dorinte si patimi. Ii ignoram pe cei care nu se prezinta, sau pe cei care vin doar sa’ti critice initiativele, oricare ar fi acestea. Arunci niste maruntei si primesti o mapa intesata cu vechituri si lucruri de minima utilitate, te enervezi cand vezi cum unii isi acorda timp, iar altii sunt trimisi spre concluzii. La fara 10 trebuie sa incheiem. Mai aveti mult?! Treceti la concluzii! Intrebari?... Urmatorul. Ridicol!
Oamenii se insufletesc la gustarea de dupa. Majoritatea infuleca civilizat, privind din cand in cand in gura celorlalti, cu ingaduinta. Suntem o familie mare si fericita! Ne numim, geografi.
Am luat parte la eveniment intr’un mod neplacut. In prima parte m’am ascuns in birou, pentru a finaliza prezentarea. Dupa pauza am patruns in atmosfera. Prezentarile sunt interesante prin continutul stiintific, iti starnesc curiozitatea in functie de originalitatea temei sau de modul in care se prezinta ideile. Asa s’a intamplat si aici. Exista si acea categorie a prezentarilor personalizate, fara inceput dar cu un sfarsit sigur, sau prezentarile-poezie, cand se recita versuri biblografice. Este o imperfectiune acceptata. De ce sa te repezi la gatul celor care fac astfel de teme, cand ele au rolul de a destinde atmosfera, de a descreti fruntile!?
Nu astepta intrebari. Solicitarile sunt prea exagerate. Amalgamul subiectelor si ordonarea haotica nu iti starnesc apetenta stiintifica. Dintr’o conditionare tecto-morfografica te trezesti pe tarmul marin, apoi primesti un bilet spre Urali, revii intr’un areal calamitat, aterizezi pe plaiul Cornu si ulterior esti introdus in lumea acumularilor lemnoase. Fluenta!
A sosit si randul meu. Emotiile au fost lasate la birou. Mi’a fost teama ca nu voi incheia la timp. Simti inima batand, altfel. Cuvintele s’au repezit sa iasa, cu tonalitati diferite, stalciteuneori, repetate. Moderatorul si’a facut datoria morala de a’mi reaminti ca trebuie sa ma grabesc. Urmau doua prezentari-poezii.
Desi se doreste un eveniment cu pretentii, pica mereu in derizoriu. Asta s’ar intelege mai bine prin ascultarea concluziilor pe sectiuni. Este o parodiere a lumii stiintifice geografice. O lume distrusa de orgolii si concurentialitate protejata. Cei care fac stiinta si ofera rezultate apreciabile, sunt supusi imboldului de a te aborda agresiv; ce fac ei nu face nimeni. Sunt fascinanti, fac lucruri excitante si sunt pe Isi. Unde e modestia, unde e spiritul stiintific?!
Revenind la Sesiunea noastra, exista o solutie. Discutiile cu colegii au fost un sfetnic mai luminos decat noaptea. Deceptiile sunt similare. Nu vrem ceva care sa ne oblige sa fim mai responsabili, ci ceva care sa ne aduca solutii. Un Simpozion dedicat unei tematici stabilite sau o sesiune prelungita pe durata unui week end, ofera timpul necesar discutiilor si dezvoltarii subiectelor prezentate. Bine, dar asta e doar o fantezie!
The Annual Meeting – a fantasy
There is a great tradition in The Faculty of Geography, to organize at the middle of November, a great Anual Meeting. The tradition is to organize the event, not to rely on it as a meeting of real geographers. The quantity it is more important then quality. The picture looks like that: a mound of people are gathering together for sharing their work, idea, feeling, sugestion,... the policy of being some kind of a geographer. The event starts with a moment of remembering the tradition. The session it’s on. A short coffee break and the session it’s on again. The conclusions moment it is the most hilarious of the event. They are very serious saying that a lot of young researchers are here today or we are pleasantly surprised that our young researchers are using new tehnics, methodologies, ppt presentations. Actually if you’ll stay to listen all those conclusion you’ll think that - Damn I am in the world of Geography sciences! But everybody’s thinking about the lunch, the swedish bar that waits for us at the forth floor.
As always, depends on you to be a researcher. The system doesn’t help you much. We need more time for discussions or for growing ideas. Every presentation has to be a point from where the listeners can show you that you’re on the good or on the bad side of the topic. When we are persisting in doing wrong what we believe that it’s good, it’s the straight way of doing nothing.
The solution, is a dedicated symposium or a prolongation for 2 days of the usual one, according in this way, time and importance to every topic and every one.
No comments:
Post a Comment